în vitrine, parbrize, din profil, din spate, cine ești

tu care vrei să înțelegi sau tu pe care vrei să-l înțelegi

emoții proiectate, nervozitatea boturilor mașinilor, 

fațada curioasă a clădirilor, ferestrele largi mirându-se, 

gura deschisă a întrărilor

înțelegi pe cineva, te înțelegi pe tine, acuzi, te acuzi pe tine

ai văzut un schelet în sticla vitrinei 

în lumina unui blitz a unei firme luminoase a unei cafenele

un craniu care te privea, adulmeca, asculta 

cu găurile lui din lumea cealaltă

în timp ce intri în lucruri, în timp ce proiecția însuflețește, 

formele sunt expresia emoțională și trecătoare a lucrurilor

niturile băncilor, picăturile de ulei, nasturii - niște priviri cu înțeles,

antinomie în care nu știi când ai sau atunci când te-ai regăsit

în înțelesul niturilor, noima picăturilor de ulei, a nasturilor de la piept

reprezentările minții după ce lucrurile s-au întâmplat de mult 

păpuși vii, dar din plastic, cu pălării cu boruri mari, în rochii colorate, 

cu picioare lungi și frumoase în dresuri Marlyn

ai simțit pulsul sub haine, căldura sub dresuri, viața sub moarte

și revin ca reacție involuntară, niciodată memorie

regia și scenariul sistemului limbic, distorsiuni, oameni imaginari, 

atunci când ți-ai dat seama că nu ai fost tu, ai fost chiar tu, poate

ai văzut un schelet pentru că tocmai tu îl ești cel care îl vede

numai găurile din craniul tău pot vedea în și din lumea cealaltă 

oameni care nu mai sunt sau care nu au fost niciodată,  dar parcă sunt

numai găurile din craniul tău se văd în primul rând pe ei 

reflectați în vitrine